Proiecte Curatoriale

Concept

Iniţiativa urmăreşte dezvoltarea modalităţilor de exprimare artistică în contextul interculturalităţii, cu accentul pus pe experiment. O componentă majoră a proiectului ţine de comunicare, respectiv de strategiile de atragere a publicului spre arta vizuală contemporană. Subiectul de interes comun, inovaţia de expunere, utilizarea unor spaţii de multe ori neconveţionale, sunt doar câteva dintre direcţiile de dezvoltare propuse.

Lucrările expoziţiei sunt inedite şi au fost realizate, conform derulării proiectului, special pentru evenimentul dat. Titlul ales trimite spre relaţiile dintre timpul subiectiv şi de cel aşa-zis obiectiv, dintre mitologiile personale şi convenţiile unanim acceptate privind realitatea. Orice naraţiune posibilă a fost exclusă din discursul artistic al protagoniştilor, tema fiind doar un pretext pentru punerea în acord a muncii artistice cu idei care ţin de metalimbaj.

Program realizat pentru Noaptea Muzeelor: Artiştii implicaţi în proiect vor fi prezenți la Muzeul Voievodal Curtea Veche, unde vor desfăşura pe durata a patru ore un experiment interactiv educaţional, în cadrul căruia vor interacționa cu publicul în vederea descifrării mesajelor vizuale și descoperirii mijloacelor artistice utilizate.

Temporal Perceptions este, înainte de orice altceva, o expoziţie-eveniment. Precedată de Human Evolution / Involution, proiect derulat în anul precedent pe aceleaşi coordonate, aceasta se constituie într-un al doilea punct al unei axe, pe care semnatarul îşi asumă faptul de a o considera ascendentă. Constantele ar fi Asociaţia Many Colours ca organizator, locul de desfăşurare - Muzeul Voievodal Curtea Veche din Bucureşti / Catacombe şi caracterul multidisciplinar. Avem de-a face cu o expoziţie internaţională de artă contemporană, ce reuneşte lucrări de pictură, sculptură, obiect, ceramică, instalaţie, dar şi manifestări work in progress, performance, dans contemporan, workshop-uri sau concerte. Lista rămâne deschisă atât în privinţa grupului de expozanţi, cât şi a direcţiilor.

În ciuda diversităţii, sau, din altă perspectivă, mai ales datorită acesteia, expoziţia comentată, deja parte dintr-o serie, tinde a îmbrăca forma unei anuale tematice. În aceste condiţii, textul de faţă se doreşte a fi proto-manifest al posibilei metamorfoze, care nu presupune nici o substituţie, ci doar extinderea în condiţii de deplină complementaritate. Aşadar nimic de corectat, doar un plus de dinamică. Odată ce a muşcat din mărul acesta, pentru organizator nimic nu va mai fi la fel ca înainte. Anticipăm un viitor cu din ce în ce mai multă muncă.

Revenind, eventualul titlu (constituit în egidă de expoziţie anuală păstorită de Many Colours) este mai puţin important, ceea ce contează fiind legitimitatea, tradiţia şi continuitatatea formulei, care s-a dovedit viabilă. Coordonatorii curatori Simona Antoniu şi Irinel Moldoveanu au ajuns încă din prima încercare la o variantă particulară de Salon Independent. Particulară deoarece participanţii sunt competent selectaţi înainte de a fi invitaţi, odată incluşi în proiect prin onorarea invitaţiei mergându-se exclusiv pe mâna lor, în condiţiile în care urmărirea temei este factor identitar. Riscul asumat de abatere de la axa de dezvoltare este rezolvat prin echivocul intenţionat al tematicii propuse anual. Aceasta este mai mult un joc artistic şi intelectual cu funcţie de catalizator decât o condiţie sine qua non de participare.

Iniţiativa urmăreşte în fapt dezvoltarea modalităţilor de exprimare artistică în contextul interculturalităţii, cu accentul pus pe experiment. O componentă majoră a proiectului ţine de comunicare, respectiv de strategiile de atragere a publicului spre arta vizuală contemporană. Subiectul de interes comun, inovaţia de expunere, utilizarea unor spaţii de multe ori neconvenţionale, sunt doar câteva dintre direcţiile de dezvoltare propuse.

Important este că lucrările expoziţiei Temporal Perception sunt inedite (desigur, în prezentul scrierii acestor rânduri) şi au fost realizate, conform derulării proiectului, în principiu special pentru evenimentul dat. În fine, titlul ales trimite spre relaţiile dintre timpul subiectiv şi cel aşa-zis obiectiv, dintre mitologiile personale şi convenţiile unanim acceptate privind realitatea. Orice naraţiune posibilă a fost exclusă din discursul artistic al protagoniştilor, tema fiind doar un pretext pentru punerea în acord a muncii artistice cu idei care ţin de metalimbaj.

Pe de o parte avem lucrări încadrate mai mult sau mai puţin în tema anului, a percepţiei timpului, în cazul nostru, pe de alta avem motivaţia artiştilor, argumentul de susţinere prin verb al unor artefacte care ţin de fapt de logica vizualului. Este interesant de urmărit, dincolo de rezultatul artistic, filiaţia lucrărilor, modul în care sunt dezvoltate cu plecare de la temă şi mai ales momentul desprinderii de aceasta. Interesantă, însă doar antropologic, este şi asocierea liberă a unor argumente în speţă cu percepţia timpului (anul trecut cu evoluţia sau involuţia umană). Rezultatul unei astfel de expoziţii colective este şi va fi spectaculos, câtă vreme scara de participare este de câteva zeci de artişti. O cifră considerabil mai mică sau mai mare ar duce proiectul, aşa cum este el acum, fie într-o zonă a elipticului, fie a redundanţei ori a locului comun.

În sprijinul ideii anterioare, semnatarul a eliminat din calcul soluţia folosirii fişelor făcute pentru fiecare lucrare participantă. Comentariile plastice individuale ar rupe discursul, trimiţându-l pe cititor într-o arie exclusiv morfologică, străină spiritului unificator şi în acelaşi timp incitant al titlului. Apoi, numărul relativ mare de participanţi, mare în contextul de faţă, ar conduce eseul propus spre un mini-dicţionar de lucrări. Lăsându-l pe privitor să parcurgă imaginile din catalog fără un ghid eventual pertinent, dar evident restrictiv, ne mărginim să comentăm direcţiile generale pe care le-am surprins în expunere.

O serie de lucrări ţin de spirit ludic, anecdotă ori de fabulă. Publicul va identifica gluma morfologică a artistului, libertatea sa de gândire, modul surprinzător de relaţionare sau originalitatea compilaţiei. Ar fi apoi lucrările care se autosusţin prin modul în care au fost realizate ori prin parametri vizuali, pentru a nu spune, din precauţie, estetici. Există şi un bine reprezentat lot de piese conceptuale. Ultima citată, dar nu cea din urmă, este latura experimentală a unor lucrări. Dincolo de mediu, tehnici, volum de muncă, diversitate stilistică şi aşa mai departe, un alt element de bază este buna relaţionare prin panotare şi aşezare în spaţiu a expoziţiei. Catacombele Curţii Vechi pot fi aliat sau inamic al artefactului. Faptul de a "îmblânzi" asizele de cărămidă, arcaturile şi stâlpii de centru, nu este deloc puţin lucru. Structura labirintică, aproape alveolară, a fost transformată prin vectorii vizuali corespunzători în traseu. Mergând mai departe, acest traseu este unul iniţiatic. Străbătându-l, vizitatorul a avut ocazia de a descoperi în spatele fiecărui obstacol vizual, ceva nou, interesant, constituit în capitol al expoziţiei. Poveştile ataşate fiecărei lucrări s-au adunat prin interpolare într-un corpus coerent, o coerenţă de atunci şi acolo, care nu ştim în ce măsură poate fi surprinsă şi păstrată de catalog. Workshop-urile, sesiunile de comunicări, concertul sau celelalte manifestări desfăşurate în timp, îşi pot găsi corespondentul vizual printat, de asemenea, în alt context decât cel să-i spunem original.

Conchidem prin a marca reuşita Many Colours, girând totodată evenimentul, pe care îl vedem continuat şi dezvoltat. Alegerea unui spaţiu de expunere cu personalitate, poate aceeaşi Curte Veche, va avantaja cu siguranţă proiectul, cel puţin aşa cum a fost conceput până acum. Este de apreciat caracterul semideschis al expoziţiei; nucleul comun asigură şi garantează continuitatea, noii veniţi aduc idei inedite prin care până acum a fost evitată criza manieristă (prezentul celor două ediţii nu este încă definitoriu, ceea ce transformă remarca într-o recomandare). Dar dacă expoziţia sau ediţia actuală este dedicată percepţiei temporale, poate că ceea ce s-a întâmplat în 2012 şi 2013 este o întreagă saga, apele fiind limpezi în ceea ce priveşte viitorul şi numeroasele sale culori.