Proiecte Curatoriale

Concept

Într-o perioadă în care graniţele dintre artă experimentală şi aberaţie sunt extrem de fragile, în care şocul, ineditul, politicile culturale corecte şi tendinţele conjuncturale tind a se impune ca scopuri în sine, Zuzu Caratănase mizează pe valori tradiţionale şi academice. Măiestria execuţiei nu reprezintă însă marele deziderat al artistului. Puterea de creaţie a acestuia se concentrează într-o cu totul altă zonă, aceea a relaţiei optime dintre tematică şi semn vizual.

La nivel pur descriptiv, compoziţiile sale sunt organizate în manieră scenografică sau alegorică şi conţin arhitecturi fanteziste, compozite, adeseori în stadiul de ruine, printre care sunt amplasate personaje cu certe atribute statuare.

Elementele simbolice care îşi găsesc locul firesc în lucrări, revelează mesajul privind amprenta timpului, ca atribut fundamental al istoriei. Metatextul ar fi acela că trecerea şi devenirea fac parte dintr-un mare plan, care depăşeşte capacităţile de a fi înţeles cu mijloace din interior. Citatele vizuale şi eclectismul sunt trecute printr-un filtru deopotrivă ezoteric şi ludic. O importantă caracteristică este concizia liniilor. Ornamentele sau aşa-zisele trucuri de gravor sunt complet eliminate din gândirea plastică şi munca gravorului.

Zuzu Caratănase urmărește teme, nu subiecte. Acolo unde cei mai mulți graficieni descriu, el declamă cu vitalitate, bucurie, emoție și siguranță în exprimare. Desenul său precis și întru totul controlat dobândește noi valențe în relație cu lemnul pe care este realizat. Gândite pentru acest material, liniile și punctele însumează o expresivitate aparte prin însăși operațiunea de săpare a lor. O reverenţă în faţa artei, făcută cu şi prin mijloace artistice.