Proiecte Curatoriale

Concept

Conform definiţiei, misa este o compoziție muzicală pentru cor și soliști, adesea cu acompaniament instrumental, scrisă pe textul tradițional al liturghiei. În particular, o compoziţie atribuită lui Josquin des Prés sau Noel Bauldeweyn poartă titlul Missa Da Pacem, traducerea din latină fiind “trimis pentru a aduce pacea”. Expoziţia propusă porneşte de la acest din urmă aspect, adică de la sensul literal al sintagmei, desigur, fără a eluda conotaţiile culturale şi teologice.

Altfel spus, tema aleasă este pacea, tratată din punct de vedere metaforic, ca armonie, deziderat, împăcare, serenitate, iertare, linişte sufletească, încetare a conflictelor şi aşa mai departe. Piesele reunite sub egida proiectului Missa Da Pacem, fără a fi fost create special pentru acesta, au ca numitor comun atributele enumerate mai sus, nimic altceva decât ipostaze ale păcii divine.

Expoziţia reuneşte pictură, sculptură, ceramică şi obiect, configurate într-o instalaţie a cărei finalitate artistică transcende raţiunile pentru care a fost creată fiecare piesă în parte. Avem de-a face cu un demers curatorial de reinterpretare, al cărei model se află în revelaţie, privită ca act prin care clarificăm ceva (ne)cunoscut sau prin care descoperim divinitatea manifestată în lucruri aparent mici şi comune.

Elena şi Marcel Scutaru sunt diferiţi, dar complementari, şi nu expun foarte des împreună. Atunci când totuşi o fac, există motive artistice întemeiate. În Missa Da Pacem, latura conceptuală a unuia se întâlneşte în mod magistral cu apetenţa pentru instalaţie a celuilalt. Mai mult, cei doi tind să îşi inverseze rolurile, la nivel morfologic vorbind, în demersul de unificare a muncii lor.

Iconografia este de sorginte creştină, iar “acţiunile simultane” plasate într-un prezent atemporal al Imperiului Roman, care a cunoscut şi experimentat toate lucrurile relevante, posibile şi imposibile, încorporând în acest proces şi trecutul, aşa cum a fost înţeles în perioadă. Desigur, nu este vorba despre acţiuni propriu-zise, ci despre imortalizarea prin semn plastic a unor momente sau personaje reprezentative din istoria confirmată şi neconfirmată a lumii. Povestea ar fi relaţia dintre Pax Romana şi Pax Christiana, dintre pacea interpretată ca stare non-conflictuală şi cea interioară, adevărată.

Adam şi Eva la porţile raiului, Noe între alegerea corbului şi a porumbelului sau Punerea în mormânt (a Domnului) îşi găsesc locul firesc într-o expoziţie în care imaginea atinge tema propusă fără a o dubla sursele literare care au alimentat iconografia. Pe de o parte, imaginile trăiesc prin ele însele, pe de alta privitorul nu trebuie să apeleze la asociaţii libere pentru a înţelege mesajul. Receptarea unei astfel de expoziţii este similară cu cea a unui cântec liturgic, care nu necesită cunoştinţe muzicale sau cunoaşterea limbii latine pentru a crea emoţie.