Proiecte Curatoriale

Concept

Geometriile lui Marcel Bunea, evident subiective, delimitează părţi ale unui acelaşi întreg, pe care dimensiunile fizice ale lucrărilor nu îl pot captura şi nici cuprinde. Aşadar, relaţii cromatice subtile şi rezolvări ingenioase, reunite sub egida unui modus operandi deopotrivă personal, coerent şi intuitiv. Acolo unde alţii ar căuta secţiunea de aur sau locul geometric al unor puncte, linii, ori elipse speciale, Marcel Bunea vine cu soluţii care ţin de alte raţiuni decât cele binare. În noul său proiect totul este clar şi armonios, fără ca acest fapt să răpească aura de mister, ci dimpotrivă, inducând sentimentul purificării prin artă.

Cei care urmăresc activitatea artistului vor fi de două ori surprinşi: o dată pentru că noua expoziţie, ca întreg, reprezintă altceva decât cele anterioare, şi apoi pentru că titlul acesteia este, din anumite puncte de vedere, echivoc. Sintagma “geometrii subiective” a mai fost folosită în 2005 de către artist, pentru o amplă serie de lucrări, corespunzătoare unei perioade de creaţie, totuşi niciodată pentru o expoziţie.

La galeria Contemp, trecutul şi prezentul se întâlnesc într-un mod care ţine, în mod paradoxal, de viitor. Câteva “linii” corespunzătoare unui proiect precedent, mă refer la o serie de lucrări dezvoltate pe orizontală, evident, semne vizuale longitudinale, au fost recontextualizate în relaţie cu lucrări din două cicluri distincte, expuse în premieră şi care nu aparţin nici ca intenţionalitate, nici ca formă sau concept “geometriilor subiective” de odinioară. T. S. Elliot spunea că trecutul ar trebui să fie schimbat de prezent în aceeaşi măsură în care prezentul este determinat de trecut. Acesta a fost punctul de plecare al demersului curatorial. Altfel spus, există un timp pentru toate, inclusiv pentru schimbare; chiar şi a trecutului.

În munca artistului, figurativul şi abstractul sunt direcţii alternante, interschimbabile. La fel, gestualismul şi geometrismul, dacă abordarea este nonfigurativă. Acţiunile multimedia sau din sfera performance-ului dezvăluie o altă latură a sa, de sine stătătoare. Toate acestea se află în echilibru şi au la bază un sistem de gândire vizuală în care spaţiul de manevră, adică relaţiile dintre constante şi variabile, potenţează din plin creativitatea.

Prin Marcel Bunea, pictura poate fi cunoscută în forma sa nealterată, aceea a culorii mai presus de orice: desen, subiect, temă sau cutumă. Parafrazându-l pe Boris Vian, care afirma că din punctul lui de vedere totul ar trebui să dispară, mai puţin dragostea şi muzica lui Duke Ellington, îmi asum observaţia că în afară de titluri şi datări, nimic nu are conotaţii extra picturale în pânzele artistului, aşadar totul trebuie să rămână unde şi aşa cum este. Pentru el, metaforic vorbind, realitatea picturii transcende însăşi realitatea.