Proiecte Curatoriale

Concept

Ion Pantilie cultivǎ în plan vizual relaţia dintre formă și valoare cromaticǎ. Principalele argumente stilistice ale creaţiei sale sunt vibrația culorilor și simetria. Lucrǎrile se dezvoltǎ în principiu longitudinal, fǎrǎ ca figurile geometrice propuse sǎ joace un rol cinetic în actul percepţiei, constituindu-se mai degrabǎ în arii portante pentru haşuri. Fasciculele de culoare provoacǎ efecte de mișcare în ochii privitorului, dar iluzia opticǎ nu este o mizǎ pentru artist, interesat cu adevǎrat de juxtapuneri şi transparenţe. Acesta ar fi mesajului pe care îl au lucrǎrile lui.

Aşadar, fǎrǎ trucuri perspectivale, geometrie distractivǎ sau şoc vizual; în schimb, discreţie, rafinament, concizie şi gȃndire sistematicǎ. O încadrare posibilǎ a muncii lui Ion Pantilie, dealtfel cea mai justǎ, este în curentul Op Art, undeva la limita acestuia. Vestea bunǎ este cǎ artistul a ajuns la ideile şi rezultatele corespunzǎtoare lor fǎrǎ a cǎuta afilierea la ceva preexistent. Personal, nu am întȃlnit nimic asemǎnǎtor cu Pantilie, cel puţin nu pe marile bulevarde ale picturii şi la acest nivel de subtilitate. Dacǎ luǎm în calcul faptul cǎ artistul urmeazǎ direcţia menţionatǎ de peste patru decenii, putem vorbi despre o marcǎ stilisticǎ a sa.

Încǎ din primii ani, cei ai formǎrii, Ion Pantilie a încercat porţile Constructivismului, ulterior ale Minimalismului, abordȃnd o serie de compoziţii în care urmǎrea disiparea petei în culoarea dominantǎ a fondului, în fapt a exteriorului. Interesat de sectio aurea şi de problemele cromatice din sfera griurilor, a considerat figurativul mult prea sǎrac pentru picturǎ. Ion Pantilie a mers pe varianta geometrismului, în speţǎ a pǎtratului, ale cǎrui expandǎri sau comprimǎri i-au revelat ulterior arcul de cerc. Graniţele Expresionismului Abstract nu au fost niciodatǎ trecute de el, nici cele ale Suprematismului ori Futurismului. Erminia pictorului presupune faptul cǎ fiecǎrei culori îi corespunde o formǎ geometricǎ, dar şi o treaptǎ spiritualǎ.

Albului, care reprezintǎ în creaţia sa lumina, divinitatea, artistul îi opune negrul, privit ca loc unde te poţi ascunde, unde te poţi debarasa de tot ce ai mai bun. În consecinţǎ, clarobscurul, ca şi cea de-a treia dimensiune (sugeratǎ perspectival sau iluzionistic), au fost eludate din discursul sǎu.

Amestecul culorilor, realizat sub egida trecerilor gradate, creeazǎ efecte fascinante de lumini şi umbre pe suprafeţele pȃnzelor, independente de unghiul surselor fizice de iluminare. Alternanţa zonelor de opacitate cu cele de transparenţǎ, voalǎrile şi jocul complementarelor participǎ la o lume de sine stǎtǎtoare, una a picturii. Acestea sunt “subiectele” cu care ne confruntǎm în lectura unor lucrǎri ale cǎror titluri îşi pǎstreazǎ independenţa organicǎ faţǎ de conţinut.

Privitorul va trebui sǎ fie rezervat în faţa intersecţiilor care dau naştere unor cruci, cǎutȃnd mai degrabǎ secţiunea de aur decȃt posibile sensuri iconografice. Arborii lui Ion Pantilie, chiar dacǎ sunt inspiraţi de ideea arhetipalǎ a axei lumii, au funcţia morfologicǎ precisǎ la nivel de picturǎ de a delimita, a sublinia, ori direcţiona şi abia apoi, la nivel metaforic, de a sugera comunicarea dintre cer şi pǎmȃnt.

Ceea ce doresc sǎ punctez este cǎ asociaţiile culturale nu trebuie sǎ fie tratate ca factori identitari în receptarea lucrǎrilor, chiar dacǎ acestea au determinat tema, respectiv cǎutarea şi alegerea soluţiilor finale. Avem de-a face cu picturǎ abstractǎ, care nu are nevoie de o poveste pentru a se susţine.

Ferm convins cǎ pictura trebuie să evite atȃt facilul cȃt şi hedonismul, Pantilie propune prin lucrǎrile sale asocieri sinestezice între imagine şi sunet. Apropiat cumva de Kandinski, se poziţioneazǎ astfel la o distanţǎ de siguranţǎ faţǎ de Malevici.

Consistenţa şi coerenţa cu care Pantilie îşi urmeazǎ linia, una morfologicǎ, trimit cu gȃndul spre modelul spiralei; al finalului ce se constituie în început, în fapt al poveştii fǎrǎ sfȃrşit. Fiecare pȃnzǎ genereazǎ idei pentru alte şi alte lucrǎri. Altfel spus, deşi avem de-a face cu un acelaşi algoritm de constante şi variabile, nu este cazul sǎ vorbim despre crizǎ manieristǎ ori nivel de plafonare. Dacǎ adoptǎm limbajul matematic, este vorba nu despre transpoziţii, ci despre derivǎri.

În fine, subtilitatea cromaticǎ pusǎ în slujba unor idei clar determinate, îl recomandǎ pe Ion Pantilie drept unul dintre pictorii care ne amintesc prin munca lor artisticǎ adevǎrul cǎ pictura are la bazǎ raţiuni intelectuale.