Proiecte Curatoriale

Concept

Este vorba, înainte de orice altceva, despre o expoziţie neconvenţională de artă contemporană organizată de Asociaţia Culturală Many Colours în parteneriat cu Muzeul Municipiului Bucureşti într-un spaţiu alternativ, puternic încărcat şi personalizat de istoria sa. Vizitatorul poate avea un şoc vizual, dacă nu cultural, în momentul în care, descinzînd într-o nişă care conservă alte timpuri şi mentalităţi, va lua contact cu idei artistice contemporane, unele dintre ele dificil de asimilat chiar şi într-un muzeu-fief al experimentului & avangardei. Să ne amintim totuşi că Muzeul de Artă Contemporană din Avignon este găzduit de un edificiu istoric, ca şi Muzeul Guggenheim din Veneţia. Vechiul şi noul pot convieţui armonios şi se pot potenţa reciproc, într-un discurs al decontextualizărilor şi reconstrucţiilor mentale.

Iniţiativa se înscrie în tendinţele muzeografice ale momentului (şi anume în conceptul “Museum For All”). Cezura dintre tradiţie şi modernitate este abolită deopotrivă prin punerea în dialog a mediilor artistice şi prin comunicarea cu publicul posibil, în termenii acestuia din urmă.

Ceea ce contează în cazul expoziţiei de la Curtea Veche este schimbul de idei dintre artist ṣi omul obişnuit, fără o pregătire specială în domeniul artelor plastice contemporane şi promovarea experimentului în cîmpul creaṭiei vizuale româneşti. La Curtea Veche sînt prezentate lucrări de sculptură, pictură, grafică, ceramică, foto şi video. Pe data de 12 mai, între orele 10 – 18, sculptorul Cătălin Oancea va susţine (în acelaşi spaţiu) un workshop de sculptură în bronz (parcurgînd toate etapele, de la modelaj la turnare), la care poate participa orice doritor. Intrarea este liberă.

Mutaṭiile interioare reprezintă (în contextul dat) modificările fundamentale ale structurii sociale, culturale, spirituale, economice, politice; apariția bruscă într-un organism a unui material “genetic” nou. În general vorbind, artistul poate confirma regula, o poate infirma, sau o poate impune. Aceasta ar fi cheia de lectură a proiectului.

Artiştii au avut la dispoziţie şapte luni pentru gîndi şi realiza lucrările pentru expoziţia la care ne referim. Deşi au acţionat individual, unitatea tematică este surprinzătoare. Într-un fel sau altul, una dintre direcţiile abordate a fost aceea a componentei tribale, comună socităţilor ancestrale, prezentă însă şi în subconştientul omului modern. Irinel Moldoveanu a dezvoltat într-o amplă instalaţie ideea dansului, Maria Pop Timaru a mers pe ideea totemului şi a sacrificiului (reprezentat de castrarea taurului), Liviu Mihai a adus în discuţie contemporana lume a treia (africană), în timp ce Marius Burhan a mers pe ideea mulţimilor chemate să reprezinte unicul.

O altă rută a fost aceea a axelor trecut-prezent. Simona Antoniu a transpus pe material ceramic portrete feminine şi masculine, eliberîndu-le de prezent, indiferent de perioada căreia i-ar fi aparţinut acel prezent. Abolirea timpului transpune lucrările în adevărate obiecte simbol, care dialoghează în jurul binomului intuiţie – raţiune, fără intervenţia conjuncturalului. Portretul puzzle ceramic (cu piese interschimbabile) al Anielei Ovadiuc vorbeşte despre vechime şi vîrstă, în afara sistemului liniar de percepţie a acestora. Marius Purice jonglează cu perspectiva montantă şi cea plonjantă, în relaţie cu fragmentul morfologic statuar. Adrian Moise prezintă într-o viziune artistic personală fosile ale unor obiecte actuale banale: telefoane mobile, becuri, periuţe de dinţi. Torsurile feminine ale Adinei Bonaţ au o componetă antichizantă şi în acelaşi timp una fashion. Mihaela Misha Diaconu a realizat o srie de sculpturi pseudo-cinetice, îmbinînd metalul şi ceramica în structuri plastice cu posibile trimiteri mecanice. Este o metaforă care vizează încercarea de ordonare a vieţii după ritmuri exterioare dar şi reflexul de înfrumuseţare a acesteia prin apelul la decorativ.

Cristian Răduṭă, cu a sa agora, ridică întrebarea dacă istoria este evolutivă sau mai degrabă sinusoidă, iar Sabin Garea ne pune în faţă cu bîlciul deşertăciunilor, reprezentat de această dată prin imagini fotografice capturate într-o fascinantă şi extrem de reală Românie.

Valeriu Mladin, Saso Blazeski şi Aurel Tar atacă problematica în interiorul şi pe suprafaţa unor pînze, operînd în maniera lor inconfundabilă.

În fine, Adina Cioran şi Ramon Sadic prin piesele antropomorfe propuse merg la nivel formal pe măiestria şi ingeniozitatea formelor iar ca metalimbaj abordează componenta posibil genetică a “mutaţiilor”.

Succinta trecere în revistă a unui ansamblu de lucrări care au propriile relaţii între ele şi cu spaţiul special în care sînt expuse, se doreşte o invitaţie pentru cei interesaţi să vadă şi să comenteze altceva decît subiecte diurne. Aflaţi în centrul istoric unde, cu puţin timp în urmă, nu aveam motive serioase de a staţiona, astăzi putem discuta printre altele la o cafea, pe una dintre sutele de terase apărute în zonă şi problemele ridicate de Evoluţia / Involuţia umană – expoziţia din Curtea Veche. Bucureştiul începe să arate, în sfîrşit, a capitală europeană, cel puţin din punct de vedere cultural.