Proiecte Curatoriale

Concept

Deşi s-au rotit în anii din urmă prin aceleaşi instituţii de învăţământ, galerii sau proiecte, tinerii artişti reuniţi sub egida DanaArt Gallery cu ocazia expoziţiei Far Too Much Purple sunt total diferiţi conceptual, tehnic şi stilistic. Experienţele acumulate de fiecare în parte, validate prin întâlnirea constantă cu publicul, sunt până la un punct similare, în sensul că, fără a fi vorba despre un grup de creaţie, încadrarea celor în cauză într-o aceeaşi categorie este logică, cel puţin deocamdată.

Evenimentul asocierii între Alina, Daniela, Eugen, Ingrid, Lidia, Mirela şi Nadina a condus însă la un rezultat surprinzător: coerenţa din punct de vedere vizual. Este vorba despre un moment aparte de întretăiere a unor biografii artistice distincte. Numitor comun al celor şapte expozanţi care împart de această dată spaţiul de la Cărtureşti este culoarea, sau mai bine zis poziţia lor faţă de cromatică. Aşadar, în mod paradoxal matematic, o variabilă devine constantă în ecuaţia expoziţiei date, graţie faptului că ceea ce uneşte lucrările selectate este mai puternic decât ceea ce le desparte.

Într-o cheie de lectură voit simplificată, purpuriul reprezintă balansul între roşul sugerat şi un albastru calm. Această dihotomie poate cauza inconfort, chiar nelinişte în funcţie de valorile tonurilor aflate în relaţia cromatică. Considerat culoare mistică dar şi regală, purpuriul întruchipează creativitatea, uneori excentricitatea şi este adeseori îndrăgit de adolescente. Pe trei sferturi în glumă, se poate spune că, în cazul purpuriului, oricât ar fi (deja), tot se mai poate adăuga. Atâta doar că ce este mult strică, iar ce-i puţin nu ajunge …

Mirela Iordache

Ceea ce atrage atenţia, încă de la prima lectură, în lucrările Mirelei Iordache este relaţia complexă dintre figurativ şi abstract. Aceste dimensiuni cooexistă şi se potenţează reciproc prin subordonarea lor la (o) temă. Aduc în discuţie tema, la singular şi nu temele, deoarece dincolo de variaţiuni sau de conjuncturalul fiecărei perioade de creaţie a artistei, identific un acelaşi substrat. La nivel narativ este vorba despre oniric, transformare, metamorfoză, convertire, origini comune, trecere, devenire. În subsidiar ar fi vorba despre suferinţă, experienţă limită, iubire, câteodată bizarerie, mister revelat sau în curs de revelare. Metatextul aduce în discurs vulnerabilitatea, fragilitatea.

Personajele umane sau animaliere propuse constant de artistă nu au habitat, nici arbore genealogic; cel mult vagi contururi totemice. Născute din tuşe de pensulă, nu de puţine ori ca rezultat al unor sesiuni Action Painting, elementele figurative îşi găsesc extensii, plastic vorbind, prin rezolvări abstracte. Culorile şi formele create de Mirela Iordache par sunete ale unei polifonii interioare, transpuse sinestezic pe suportul pânzelor sale. Astfel, desfăşurarea în timp devine simultaneitate, iar geneza formelor, joc intelectual.

Eugen Vasile Iovan

Munca artistică a lui Eugen Iovan ţine în totalitate de prezent, un prezent al picturii. Timpul este eludat din actul creaţiei sale şi odată cu el, orice posibilă iconografie. Artistul este interesat de (auto)portrete, cu predilecţie de mâini şi de ochi, precum maeştrii de odinioară ai Renaşterii şi Barocului, dar deopotrivă şi de textură, care nu rămâne simplu mijloc de expresie ci tinde să se transforme în scop. Acordurile cromatice, juxtapunerile sau amestecurile optice propuse recomandă un artist personal al cărui principal argument va fi identificat de privitor în relaţiile de adâncime a tonurilor.

Ingrid Juncanariu

Lucrările propuse de Ingrid Juncanariu au drept fundament viziunea scenografică, moderat alegorică. Rafinamentul liniei şi descreţia cromatică sunt puse în slujba unor subiecte caracterizate prin cursive, decupate din poveşti şi mitologii necunoscute privitorului, dar deosebit de convingătoare prin forţa coeziunii şi conciziei lor. Un numitor (sau loc) comun este acela că mai multe cadre ori secvenţe narative îşi găsesc locul firesc în câmpul aceloraşi pânze, fără a interacţiona într-un sens narativ dar şi fără a contraria prin atribute vizuale. Obiecte, păsări sau animale reprezentate în forme lesne recognoscibile sînt relaţionate non agresiv cu semne, sau câmpuri vizuale neidentificabile, sub egida echilibrului.

Alina Manole

Inspiraţie a contururilor, imaginaţie a culorilor, explozie de optimism, asociate cu reflectarea psihologiei consumiste a generaţiei post – post(moderne). Alina Manole estompează într-un discurs coerent, controlat, graniţele dintre academism şi subcultură, în ceea ce priveşte imaginile. Acestea au rolul de catalizatori ai unor idei, mişcări artistice (câteodată chiar sociale) distincte sau avataruri media, toate elemente ale unor mix-uri care pun linia şi acordurile cromatice în demnitatea lor. Sursele ce alimentează subiectele tratate de artistă îşi păstrează o ambivalenţă învăluită în ceea ce astăzi poate fi desemnat de termenul argotic “cool”.

Relaţia dintre unu şi multiplu se întâlneşte în “Autoportret” deopotrivă cu problema artei în epoca reproducerilor mecanice şi cu tunning-ul, ca procedeu tehnic. Tensiunile dintre albastru şi roşu, dominante în “Blue” şi “Stropi de soare” sunt amplificate prin relaţionarea violentă cu valori cromatice care duc compoziţiile în zone ce depăşesc orizontul de aşteptare al privitorului şi propun relecturarea ciclică a lucrărilor. Galbenul sofianic al “Stropi(lor) de soare” poate fi regăsit şi în “Nud cu fundă”, unde, dincolo de iconografia à la Toulouse-Lautrec, pot fi descoperite linia discretă a detaliului, dar şi abordarea feministă a temei. În fine, “A Piece of My World” reuneşte sub egida echilibrului idei şi tehnici identitare ale Alinei Manole, pe care, prin lucrările amintite mai sus, aş încadra-o în Post Pop Art. Clasificările îşi pierd însă relevanţa în faţa muncii artistului, care îşi poate permite libertatea, cum se întâmplă în cazul de faţă, de a fi el însuşi (ea însăşi).

Lidia Alina Nicolae

Artistă a înfăşurărilor şi desfăşurărilor, a împletiturilor iconice şi a volumelor care-şi sacrifică a treia dimensiune pe altarul artei soră mai mare – pictura, Lidia Alina Nicolae surprinde prin forţa sa conceptuală. A păstra într-o lucrare doar ceea ce contează, a alunga din discurs nesemnificativul, oricât de tentante ar fi ipostazele pe care o cunoaşte, iată un semn de maturitate artistică de netăgăduit.

Nadina Pascariu

Într-o lume a marilor zgomote şi a reperelor vizuale agresive, Nadina Pascariu se concentrează asupra dimensiunii clasice, tradiţionale a picturii, a tradiţiei interbelice non avangardiste, la rândul său continuatoare a tradiţiilor moderne ale secolului al IXX-lea. Demersul este unul pozitiv, deoarece pictura ca atare nu şi-a epuizat până în zilele noastre toate ipostazele de rostire. Interesată de unicitatea actului de a aplica culoarea pe pânză, Nadina Pascariu pune aerul dintre lucrările sale şi privitor în vibraţie. Pictură subtilă, rafinată şi o artistă personală, recomandată de lucrările sale, pe măsura acestora.

Daniela Zbarcea

Pictura Danielei Zbârcea pendulează între expresivitatea culorii, privită mai degrabă ca materie decât ca valoare cromatică şi spontaneitatea aplicării semnului grafic. Artista lasă toate straturile compoziţiilor sale la vedere, înşiruite într-o adevărată saga a conceperii lor. Faptul de a picta presupune racordarea la o stare de spirit anume, care se va regăsi de fiecare dată în produsul final. Acesta îl provoacă pe receptor să refacă procesele şi etapele specifice creaţiei, ridicând totodată întrebări privitoare la soluţiile alese. Geometria, delimitarea sau accentul ritmic fac parte dintr-un discurs artistic pe de-a întregul stăpânit. Primatul emoţiei, câteodată chiar al şocului, în dauna realităţii aşa zis obiective va stimula simţurile privitorului, invitat să participe de pe poziţii intelectual active la ceea ce vede.

Două dintre reperele stabilite de Daniela Zbârcea în expoziţia “Far Too Much Purple” ar fi Expresionismul şi Outsider Art-ul. Lăsate libere, temperamentul şi instinctul construiesc o realitate bidimensională ce ţine cu predilecţie de reprezentare, în nici un caz de încarnare.