Proiecte Curatoriale

Concept

Supranumit “nobila artă”, boxul ocupă rolul central al noii expoziţii propuse de Lucian Liciu. Titlul speculează diferenţele privind potenţialul semantic al expresiei, cu atât mai mult cu cât bătăile constituite în subiect nu au nimic nobil, ci eventual doar modul în care acestea au fost transpuse în pictură sau desen.

Artistul vede viaţa ca pe o luptă între bine şi rău, între prezent şi trecut, între asupritori şi oprimaţi, între oameni cinstiţi şi hoţi; o luptă cu propriile limite ori cu ale altora, cu inerţia, cu viciile, cu prostia, cu conformismul sau cu legea. O luptă pentru supravieţuire, pentru idei, pentru atingerea unor anumite deziderate sau, pur şi simplu, de dragul luptei. De cele mai multe ori, Lucian Liciu şi-a plasat confruntările în contextul boxului, dar, în unele situaţii, mănuşile au fost lăsate în favoarea bâtelor, loviturile nu au mai fost doar cele permise, iar bătăile au depăşit domeniul sportului, inclusiv pe cele ale fair play-ului.

Cu umor, artistul consideră că aşa cum feţele unora cer sfaturi, ale altora cer pumni. În acest sens şi în aceeaşi linie de subtilitate şi detaşare, Liciu este interesat, la nivel de subtext, de faptul de a da şi de a primi (pumni). Bătaia este privită ca formă de cunoaştere, croşeul, directa şi uppercut-ul, ca privilegii ontologice (toate acestea fiind tratate drept categorii epistemologice), în timp ce bătaia încasată este privită ca proces de receptare.

Ringul, cuşca, strada sau maidanul, altfel spus locurile de desfăşurare legală sau ilegală a bătăilor, simbolizează lumea reală, dominată de dispute asimetrice. Dincolo de sinceritatea şi icon-ismul reprezentărilor, remarc două aspecte importante prin cumulare în economia lecturilor de imagine: prima ar fi izocefalia, iar cea de-a doua faptul că între expresiile învinşilor şi ale învingătorilor nu există diferenţe de atitudine. Toţi sunt o apă şi un pământ; învinsul de acum ar putea fi la fel de bine învingătorul de data viitoare. Cei care au acceptat lupta, deja au pierdut.

Totuşi, mesajul nu este unul pesimist. Privitorul (lucrărilor) va adopta poziţia neutră a spectatorului (din sport sau încăierări), eludând identificarea cu combatanţii. Luptele sunt prezentate în absurdul şi lipsa lor de sens. Amintesc faptul că nu sporturile de contact, cu atât mai puţin nobila artă, sunt cele criticate şi parodiate. Dimpotrivă, acestea sunt tratate cu respect, la modul abstract, atâta timp cât totul se întâmplă după regulile bunului simţ.