Proiecte Curatoriale

Concept

Expoziţia personală a lui Ovidiu Ionescu, configurată pe criterii strict morfologice, reuneşte piese din nu mai puţin de cinci proiecte anterioare, numitorul comun al acestora fiind porţelanul ars la 1260 °C. Titlul parafrazează celebrul roman al lui Ray Bradbury, respectiv filmul omonim al lui François Truffaut, “Fahrenheit 451”, dar similitudinile se opresc la faptul că fiecare proces fizico-chimic ce implică temperatura îşi are un prag de unde se produce. La cifra 2300 am ajuns prin simpla conversie Celsius – Fahrenheit, dată de formula T(°F) = T(°C) × 9/5 + 32.

Nu doar titlul trimite spre procesul de ardere, ci şi modul de amplasare a pieselor în galerie, care care reface până la un anumit punct, aşezarea în cuptor. Artistul şi curatorul au optat pentru o variantă de expunere în care aleatorul, aparenţa acestuia, se întrepătrunde cu voinţa artistică. În condiţii reale, în intimitatea atelierului, dezordinea, depozitarea şi alăturările funcţionale sunt cumva coincidenţele premeditate. Dialogurile şi interferenţele vizuale între părţi găndite spre a exprima ceva în mod individual, reprezintă întotdeauna o provocare, cu atât mai mult cu cât, spre deosebire de atelier, unde cel puţin teoretic se munceşte, rolul galeriei este de a primi vizitatori.

Lucrările lui Ovidiu Ionescu au marele dar de a se impune vizual atât în mod individual, cât şi împreună, pentru că, aşa cum sunt gândite, materialitatea preia întotdeauna o parte din atribuţiile formelor pe care le cunosc. Eliberate de constrângeri combinatorice, acestea nu trebuie decât să se supună legilor de compoziţie după care au fost create.

Ceea ce se întâmplă în expoziţie, în fapt ceea ce contează, nu ţine însă de chimie, ci deopotrivă de artă şi de ceea ce muzeografii numesc jocul expoziţiei. O expoziţie-instalaţie gândită special pentru spaţiul galeriei Contemp, cu socluri, sisteme de prindere ori suspendare neconvenţionale, proiectate pentru a oferi o cea mai bună vizibilitate a lucrărilor, în condiţiile dialogului şi interferenţelor dintre acestea. Principala cheie de lectură este relaţia dintre unu şi multiplu: mai multe cicluri, o singură expoziţie; serii de piese, aceeaşi idee; forme diverse, regim unic de ardere. Altceva decât o simplă retrospectivă: o expoziţie nouă, realizată pe baza unor idei care, până în momentul organizării sale, au trecut testul calităţii şi al timpului, fiecare în alt context.