Reenactment

Reenactment-ul (reconstituirile istorice) reprezintă activităţi cu caracter educativ şi de divertisment, prin care sunt aduse cumva în prezent, fără caracter comemorativ, diverse activități istorice, bătălii sau evenimente care au marcat memoria colectivă. Cronologia acestui tip de manifestări este bogată, cele mai timpurii reinterpretări ale trecutului datând din Antichitate, din Imperiul Roman. Evul Mediu şi perioada modernă au cunoscut, de asemenea, repunerile în act ale unor momente speciale, în forme specifice fiecărei perioade. În zilele noastre, activităţile de reenactment sunt susţinute de oameni pasionaţi, care se autofinanţează sau îşi găsesc individual sursele de susţinere ale cheltuielilor specifice: echipament, decoruri, cheltuieli de deplasare şi așa mai departe. Tipul de spectacol este bine primit de publicul larg, dar îşi află numeroase critici legate în special de caracterul butaforic şi de interpretarea personală a istoriei. Mişcarea de reconstituiri istorice din România a cunoscut un moment, de fapt o fereastră de timp de înflorire, începând cu 2010, când au apărut și ulterior s-au dezvoltat fundații, asociații sau alte tipuri de organizații sub denumirea de ordine de cavaleri, scutieri, arcași, străjeri, stegari etc. Spre deosebire de majoritatea ţărilor europene, unde accentul se pune pe spectacole sau pe activităţi comerciale şi recreative (de la ospătari îmbrăcaţi în costume de epocă şi până la training-uri de tir cu arcul sau la lecţii pentru confecţionarea de armuri), la noi accentul se pune pe animaţie, demonstraţii şi prezentări. Este vorba despre o formă viabilă de educaţie, atât pentru “combatanţi”, cât şi pentru public. Arhiva foto-video şi jurnalul Nomen Est Omen coţine numeroase exemple ale acestui tip de manifestare, desfăşurate pe parcursul a două decenii în România.