Proiecte Curatoriale

Concept

Metaforic vorbind, istoria începe odată cu Izgonirea din Rai, respectiv cu pierderea paradisului. Între momentul Creaţiei şi debutul propriu-zis al istoriei, în majoritatea credinţelor şi ideilor religioase există un timp de dinainte de timp, în care au loc evenimente, dar acestea ţin de legile de compoziţie internă, nu de liberul-arbitru. Ca reciprocă, paradisul se caracterizează prin capacitatea sa absolută de regenerare, altfel spus, prin măsura tuturor lucrurilor. Conform acestei premise, pierderea raiului echivalează cu cea a măsurii.

Titlul ales pentru proiectul expoziţional al Denissei Şerban Maschek, “Nostalgia Paradisului” este independent organic de conotaţiile teologice implicite ale sintagmei, accentul căzând pe nostalgie, pe conştientizarea pierderii a ceva preţios, în esenţă a cumpătării. Acesta ar fi, în contextul dat, singurul punct de tangenţă cu gândirea lui Protagoras, Descartes sau cu cea a lui Mircea Eliade, dacă asociem, în acest din urmă exemplu, edenul cu originile. În schimb, “paradisul” cu care avem de-a face este privit exclusiv ca loc ce desfată privirea sau sufletul.

Revenind la expoziţie, discursul artistic al Denissei Şerban Maschek presupune folosirea de obiecte preexistente, naturale, găsite întâmplător ori special culese, şi ready-made, dacă ne raportăm la cele confecţionate în diverse scopuri funcţionale, pe care le utilizează ca atare, sau uşor modificate, în combinaţiile cele mai surprinzătoare. Astfel, agrafele de birou, sitele, scoicile sau penele se întâlnesc sub spectrul recontextualizării într-o serie de lucrări savuroase prin culori, texturi, alăturări şi vectori vizuali.

Demersul ţine, fără nici o îndoială, de ceea ce literatura de specialitate numeşte “Appropriation Art”, dar posibilele încadrări au, în context postmodernist, doar un rol orientativ. DSM se exprimă pe sine, în relaţie directă cu formarea profesională, cu experienţele vizuale acumulate pe parcursul anilor şi, cel mai important, cu ideile cărora le dă viaţă prin imaginile concepute. În spatele fiecărui obiect, fie el colaj sau asamblaj, există o idee bine conturată, pentru care artista caută forma ideală de reprezentare.

Proiectul “Nostalgia Paradisului”, reuneşte o sumă de teme şi motive anterioare, puse de această dată într-un context deopotrivă metaforic şi militant. La un prim nivel de criptare/receptare, paradisul este înfăţişat la modul abstract, fragmentat, prin mijloace figurative, concrete. Pe un alt palier, lucrările vorbesc despre globalizare, elementele constitutive fiind recognoscibile de oricine, de pe orice meridian, dar şi despre alienare, despre reducerea orizontului de aşteptare la cotidianul transformat în rutină de către omul modern, care îşi configurează imaginarul după criteriile vieţii banale pe care o duce.

Câteva dintre menţionatele lucrări au fost fotografiate, reconfigurate prin intervenţii Digital Art, supradimensionate, apoi printate pe pânză şi expuse cu statut deplin, laolaltă cu “originalele”. Ritmurile astfel create contribuie la integrarea exponatelor în spaţiul Cuhniei din Palatele Brâncoveneşti, unul special prin structura interioară şi mai ales prin asizele de cărămidă.

Este momentul să specificăm faptul că expoziţia este una organică, dezvoltată ca o instalaţie în care relaţiile dintre parte şi întreg sunt biunivoce.

În fine, avem de-a face şi cu o latură ecologică, legată de poluare, de pierderea măsurii în ceea ce priveşte dezvoltarea, consumul, resursele şi capacitatea de regenerare a acestora. Instalaţia work in progress “SCHROT-Biodegradabil” realizată cu sprijinul parţial al vizitatorilor din sticle nereciclabile, dincolo de funcţia polară din cadrul expoziţiei, se înscrie fără echivoc în limitele Ecological Art-ului.

Efectul vizual creat prin juxtapunerea unei imagini de mari dimensiuni, în care apar deşeuri din plastic, amplasată orizontal în spaţiul vetrei de odinioară, cu deşeuri tridimensionale, reale, este extrem de intens. Până la un punct Arte Povera, până la altul Happening, dată fiind participarea publicului, instalaţia “SCHROT-Biodegradabil” unifică în mod paradoxal spaţiul, potenţând lucrările de pe simeză.

O importantă parte componentă a proiectului “Nostalgia Paradisului” este şi concertul-eveniment pentru clarinet, violoncel şi pian, intitulat “Mosaic”. 39 de compozitori din tot atâtea ţări au compus, fiecare câte un minut de muzică, inspiraţi de o temă comună. Soliştii Anna Gāgane (Letonia), Emeric Kostyak (România) şi Benjamin Faure (Franţa) au interpretat magistral amplul mozaic de compoziţii în Sala Scoarţelor din Palatele Brâncoveneşti, un loc în care cultura se îngemănează cu istoria. Ca şi în expoziţia propusă, în concertul citat, relaţiile dintre parte şi întreg pun în evidenţă unitatea în diversitate.

Dacă fragmentele muzicale se caracterizează prin eclectism, date fiind coordonatele compoziţiei colective, lucrările expoziţiei sunt, după cum este şi firesc, unitare, numitor comun fiind minuţiozitatea dusă până la preţiozitate. Caracterul puternic decorativ al pieselor propuse este o marcă a artistei. Aceasta optează pentru simetrie şi organizare geometrică. Axa de simetrie este în fapt axis mundi; toate elementele din jur se raportează la aceasta, într-o logică a ordinii, armoniei şi inducţiei. În acest context, Nostalgia Paradisului reprezintă mai mult conştientizarea decât regretul pierderii suferite.

Fiecare om îşi imaginează paradisul în felul său şi fiecare trăieşte o formă de nostalgie a acestuia. Dacă viziunile ţin de cultură, iniţiere, orizont de aşteptare şi multe alte aspecte subiective, nostalgia este un factor constitutiv al omului. Astfel, dacă admitem că suntem măsura tuturor lucrurilor, putem admite că ceea ce ne uneşte este mai puternic decât ceea ce ne desparte, în artă, în exploatarea raţională a resurselor naturale şi în viaţă, în general. Aceasta ar fi linia verticală de dezvoltare a proiectului “Nostalgia Paradisului”.